Deținătoarea titlului de cea mai bună jucătoare de handbal a lumii este o româncă. În urma evoluțiilor extraordinare (și) din sezonul trecut, Cristina Neagu (CSM București) a primit cele mai multe voturi din cele 10.000 exprimate într-o anchetă ținută pe pagina oficială de Facebook a Federației Europene de Handbal (EHF).

Contracandidatele româncei au fost câștigătoarele titlului de „jucătoarea lunii” în 2018: norvegianca Amanda Kurtovic (ianuarie), portarul Paula Ungureanu (februarie), rusoaica Maria Dmitrieva (martie), unguroaica Anita Gorbicz (aprilie), brazilianca Eduarda Amorim (mai), rusoaica Ana Viahireva (iunie, octombrie, decembrie), unguroaica Blanka Kajdon (iulie/august) și olandeza Maura Visser (septembrie). Este de precizat că Ungureanu și Kurtovic sunt legitimate în prezent tot la CSM București, norvegianca urmând să evolueze pentru Gyor din sezonul următor.

Exemplu de stoicism și viață dedicată sportului

„Mulțumesc tuturor pentru voturi! E un sentiment minunat să văd că sunteți atât de mulți care mă susțineți de fiecare dată! You Rock!” a scris Cristina Neagu pe Facebook. Ea nu a fost la prima performanță de acest gen, ea fiind desemnată „jucătoarea lumii” și în 2010, 2015 și 2016. Dincolo de rezultatele sportive remarcabile, Cristina este un exemplu de stoicism și viață dedicată sportului. În trecut, a avut o gaură în umăr. S-a operat în SUA la un specialist de top. A călătorit aproape doi ani, din trei în trei luni, în State, pentru tratament.

Din păcate, a avut parte de o nouă accidentare gravă, în minutul 51 al partidei dintre România și Ungaria, de la Euro 2018. A suferit o ruptură a ligamentului încrucișat anterior. S-a operat și acum este în perioada de recuperare. „Eu sunt pregătită psihic să înfrunt tot ceea ce urmează. Sunt fericită că am scăpat de ceea ce era foarte greu, operația, și abia aștept să mă ocup de recuperare. Genunchiul este inflamat, dureri doar sunt doar în primele zile, după operație. Este normal să mă simt așa. În mod normal este vorba de 6-7 luni. Acum diferă de fiecare om. Eu sper ca în vară să pot începe pregătirea”, a spus Cristina la sosirea în țară.

Înainte de accidentare, ea devenise, în timpul meciului cu Germania, cea mai bună marcatoare all-time a Campionatului European, după ce a marcat al cincilea gol al său în partidă și a adunat 206 în total, față de 205 ale deținătoarei recordului, unguroaica Agnes Farkas. În Neagu erau puse mai toate speranțele celor care vedeau România campioană europeană, optimismul românilor fiind reflectat și la pariuri. Potrivit celor din industrie, s-a pus un număr mare de pariuri parlay (cu mai multe selecții) care conțineau și victoria „tricolorelor”.

„Comunicativă, vorbăreață, glumeață”

Aventura Cristinei Neagu în lumea handbalului a început în anul 2000, la vârsta de 12 ani. Era la ora de sport când a fost văzută de antrenoarea Maria Covaci, care venise să selecționeze fete pentru secția de handbal a Clubului Sportiv Școlar numărul 5.

Ca sportivă a Clubului Sportiv Școlar numărul 5, Cristina Neagu făcea antrenamente în săli diferite din București, de la ora 7 dimineața și de la ora 19 seara. Plătea din banii săi deplasările la sală și cantonamentele, contribuind și la achitarea baremurilor de arbitraj. Toate eforturile au meritat. Acum câștigă 300.000 de euro pe an la CSM București.

Viața sportivă este sub reflectoare, ceea ce nu se poate spune și despre viața personală, care este ținută departe de ochii publicului. Singura relație despre care se știe este cea cu fotbalistul Dacian Vizitiu, fratele celei mai bune prietene. Relația s-a încheiat în 2012, dar Dacian i-a făcut un portret campioanei pentru „Cancan”: „E comunicativă, vorbăreață, glumeață și are un suflet de aur. E romantică? Da, este. Îi plac mult florile. Adoră trandafirii. Este o romantică incurabilă”.

Apropiații spun că Cristina Neagu este o fată veselă, alături de care nu te poți plictisi. Îi place fotbalul și este extrem de apropiată de cele două surori ale sale, care sunt mai mari. Mama este casnică, iar tatăl este taximetrist. O mare campioană provenită dintr-o familie simplă, o dovadă în plus că niciun vis nu este prea îndrăzneț.